Home » Poezii » Sentimente » Blestemul existentei

Blestemul existentei

Privirea mi-e pierduta,
Gandirea tot se zbate sa capete putere
sufletul pamantului,intra prin mine si-ncepe melodios...sa zbiere
Uitat de forme pamantene...
Cruzimea vietii nu e moartea
M-ati crede-n stare...
dincolo de cuvintele-mi banale,lipsite de hotare...
Nu,voi nu m-ati crede niciodata-n stare!
Judecata va e foc de scrum
Ochii mintii voastre ...fum
Mereu si niciodata aveti de ales,dar nu vreti sa vedeti acum.Nu...nu nicidecum.
Sclipirea apei...reflecta lasitatea voastra mare
O complicata temnita lipsita...de hotare
Va scurgeti timpul,prin,prostie
Apoi esecul nedorit va pare agonie
Si ce frumoasa-i luna pierduta prntre stele, ce sclipesc a moarte
O simt departe,o vad aproape...in timp ce vantul peste gandul putrezit imi bate.
Mireasma parfumului de simtamant,
Imi uita rostul lacrimilor ce se-ntalnesc curgand...
Iti ocolesc mahnirea ,brazdata doar cu stropi
...Ce-ti tulbura privirea...
Blestemul intamplarii existentei da roade inocentei
Caci asta ne e firea!