Home » Poezii » Sentimente » Degajare de iluzie reala

Degajare de iluzie reala

Nu pot dormi,iar nebunia imi distruge sentimentele
Incetul cu incetul ma doboara,imi macina oasele inexistente.
Imi pierd simtirea si nu vreau...! nu vreau!
Sa simt iar nemurirea...Nu vreau ,nu vreau...
Nu stiu de ce.As vrea sa pot...simt - cum nu mai simt
Mint ca nu ma mint .
Si mor adanc, pornind de la la un smplu, greoi gand
Furia ma apasa din cand in cand ...
Dar tu nu esti si nici n-ai fost .
Sa cred eu in iubire ce folos...descrie-o noima fara rost.
Oricat as vrea sa doara sclipirea de parfum anost...
Nu simt decat un lucru pretios...de prost.
Gandirea mi-e imprastiata in trei colturi paralele .
Mintea mea...e plina de goluri si goala de plin.
durerea-i un nimic si nimic inseamna durere...Descrisa incomplet de simtamant din pulbere de-avere
Ceva distrus iese din ceata ,ai vrea sa iti poti explica...'macar' de multe ori in viata
Si totusi cat mi-as dori sa-atarn usor de un fir de ata
Tot ce pot auzi din mine,s-a dus acum...e totul gheata
Stropi de cuburi asimetrice ce sar mereu in bratele vietii...O viata pierduta-n regasirea mortii...fiinte asuprite de extaz,melancolia va este haz
Banalitate fara margini...
macar de nu ai mai putea zburda prin pagini. Timpul nimcului concret mi se arata
Si gust miros de voce calda ...
Cum am putut atat a scrie...?!
Ma uit,ascult,gandesc,clipesc,nu simt dar poate cine stie...
Toporul somnului ma ia in brate,chemarea sufletului tace...
Prinsa in corp ma zbat si zbier Cand oare libertatea va iesi dn ghearele-mi de fier?!?
Daca nu simt nimic de ce nu-mi place ?!Iar daca simt nimicul abisal doar imi displace ?!
Pun punct aici,in mijlocul ce inceput se face...